Studii de estetică

Formaţia fenomenologică a lui Roman Ingarden transpare în toate articulaţiile concepţiei sale. Totuşi ceea ce constituie efectiv originalitatea viziunii sale se datorează neacceptării unor teze majore ale fenomenologiei ortodoxe (husserliene).
Ingarden este autorul unei ontologii formale a operei de artă care se concentrează asupra problemei „în ce fel un obiect trebuie să fie construit ca să devină o operă literară ; care sînt relaţiile necesare în tre componentele unei opere literare şi ce modificări sînt posibile înlăun tru l structurii sale generale stabilite44 3. Aşadar nu de o entitate determ inată a produsului artistic este captată atenţi'a teoretică a fenomenologului, ci de posibilităţile pure ale existenţei şi structurii acesteia.